Agris, cum sa plantezi si sa ingrijesti acest arbust fructifer

Agrisul (Ribes uva-crispa) este un arbust fructifer ce face parte din familia Grossulariaceae si creste spontan in zonele de deal si de munte din tara noastra. Importanta acestui arbust este data de continutul fructelor sale, bogate in vitamine si saruri minerale (acidul citric, acidul malic, acidul tartric, celuloza, calciu, fier, fosfor, potasiu, zaharuri, vitamina C, A, B1, B2, P).

Particularitatile de crestere si fructificare

Aceasta specie are un areal larg de raspandire, intalnindu-se in Europa, Asia, America de Nord, iar in Romania este prezenta pana la etajul alpin. Se prezinta sub forma unui arbust rustic, cu aspect de tufa, cu numeroase tulpini ce cresc pana la o inaltime de 1-1,5 metri. Scoarta are o culoare cenusie si poate sa prezinta sau nu spini, in functie de soi. Pe tulpinile de 2-3 ani se formeaza ramuri de rod scurte, de tip buchet. Tulpinile prezinta muguri vegetativi sau muguri micsti (de rod). Mugurii sunt conici, dispusi altern, iar in partea superioara solzii sunt desfacuti. Florile sunt hermafrodite, de mici dimensiuni si prezinta o culoare verzuie. Inflorirea are loc primavara devreme, iar polenizarea se realizeaza cu ajutorul insectelor. Frunzele sunt lobate, de 2 si 6 cm si pot fi glabre sau pot sa prezinte perisori. Fructele sunt globuloase, au un gust acrisor si ajung la maturitatea de consum in perioada iunie-iulie.

Cerinte fata de clima si sol

Acesta specie prefera climatul umed si racoros si are cerinte scazuta fata de temperatura, valorile optime pe perioada de vegetatie fiind cuprinse intre 15 si 25℃. Iarna rezista la temperaturi de -32℃, iar in timpul verii nu suporta temperaturi mai mari de 40℃. Daca se depaseste temperatura de 30℃, arbustul incepe sa se ofileasca, chiar daca umiditatea solului are valori optime. Prefera zonele unde cad anual 700 mm precipitatii, dar nu suporta excesul de umditate din sol. Perioada critica fata de apa este in faza de crestere si maturare a fructelor. Cerintele fata de lumina sunt ridicate, daca se doreste obtinerea de productii mari si de calitate. Agrisul nu suporta solurile saraturate si se dezvolta bine pe solurile usoare, mijlocii, bine aprovizionate cu elemente minerale, cu pH intre 4,6 si 5, iar nivelul panzei freatice trebuie sa fie sub 1,2 metri.

Alegerea si pregatirea terenului

Terenurile utilizate pentru infiintarea unei culturi de agris trebuie sa fie ferite de curentii reci si de vanturile puternice. In zonele mai calde se aleg terenuri de-a lungul vailor raurilor, pentru a se crea un microclimat favorabil. In zonele colinare se vor alege terenuri cu expozitie vestica sau estica, iar in zonele premontane terenurile trebuie sa aiba expozitie sudica. Pregatirea terenului consta in strangerea resturilor vegetale, nivelarea terenului, fertilizarea si ararea terenului. Lucrarile solului se realizeaza cu 1-3 luni inainte de infiintarea plantatie. Se efectueaza o scarificare la 40-50 cm, urmata de o aratura la adancimea de 25-35 cm. Odata cu aceste operatiuni, se aplica fertilizarea de baza cu ingrasaminte chimice de tip NPK. Ingrasamintele organice se administreaza localizat, in groapa de plantare.

Plantarea

Perioada optima de plantare este toamna, la sfarsitul lunii octombrie. Daca, din anumite motive, plantarea nu se realizeaza toamna, se poate efectua acesta operatiune primavara devreme. Distantele de plantare se aleg in functie de tehnologia de cultura aplicata plantatiei si de vigoarea soiurilor. Astfel, se recomanda 2,5-3 m distanta intre randuri si 0,8-1 m intre plante, pe rand, in cazul soiurilor de vigoare mica. In cazul soiurile cu vigoare mare, distanta intre plante pe rand creste la 1,2-1,5 m. Dupa stabilirea schemei de plantare, se realizeaza pichetarea terenului, ce consta in marcarea locurilor de plantare cu ajutorul unor picheti.

Urmatoarele etape sunt reprezentate de saparea gropilor si plantarea propriu-zisa. Gropile trebuie sa aiba dimensiunile de 40 x 40 x 40 cm si se pot realiza manual sau cu ajutorul unor burghie. In fiecare groapa se administreaza 5-6 kg de gunoi de grajd bine descompus.

Inainte de plantare, se fasoneaza materialul saditor, eliminandu-se radacinile uscate sau deteriorate. Pentru a favoriza prinderea arbustilor, acestia se introduc cu radacinile intr-o mocirla formata din pamant galben, balegar de bovine si apa, de consistenta smantanii.

Plantarea se realizeaza astfel incat radacinile sa fie asezate rasfirate in groapa, iar planta trebuie sa fie in pozitie verticala. Dupa efectuarea plantarii, se taseaza pamantul din jurul arbustului pentru un contact cat mai bun intre pamant si radacini. Se recomanda mulcirea solului cu rumegus sau agrotextil, in benzi de 1,2 m latime, de-a lungul randului de plante. Spatiile libere dintre benzile mulcite se cultiva cu trifoi sau specii graminee, incepand cu anul IV de la plantare. Cele mai cunoscute soiuri de agris sunt: Verda, Virens, Sirius, Jubilar, Somes, Zenit, White Smith, Cernomor, Rezident de Cluj.

Lucrarile de intretinere

In primii 2- 3 de la plantare trebuie acordata o atentie deosebita intretinerii solului din plantatie. Se elimina buruienile prin discuiri superficiale sau prasile, pentru ca plantele de cultura sa beneficieze de suficienta apa si elemente minerale. Incepand din anul al patrulea, intervalul dintre randuri se poate cultiva cu ierburi perene (trifoi, festuca, lolium etc.). Acestea se cosesc repetat, cand ating inaltimea de 15 – 20 cm.

Pentru a realiza productii ridicate, in perioadele de seceta prelungita este necesara aplicarea irigatiilor. Pe perioada de vegetatie se aplica 5-7 irigari, cu norme de 350-400 metri cubi pe hectar. Se recomanda utilizarea metodelor de irigare prin picurare sau prin aspersiune. Plantele trebuie sa beneficieze constant de apa, deoarece agrisul nu are un sistem radicular profund, iar radacinile afectate de seceta sunt distruse definitiv.

Fertilzarea suplimentara este necesara pentru a realiza productii economice. Anual se recomanda aplicarea de ingrasaminte chimice de tip NPK, echilibrate (19-19-19, 20-20-20) iar dozele se calculeaza in functie de productia dorita si de starea de aprovizionare a solului. Se recomanda administrarea ingrasamintelor in 2-3 aplicari, in perioada cuprinsa intre faza de dezmugurit si jumatatea lunii iunie. De asemenea, se poate utiliza fertilizarea foliara (Amalgerol, Cropmax, Raykat Engorde, Florone, Microcat Calciu-Bor, Nutri-Leaf 20-20-20, Kelkat Mix, Microcat Fier, Microcat Mg) sau fertirigarea cu ingrasaminte solubile in apa (Megasol 20-20-20, 19-19-19), cand se dispune de sistem de irigare prin picurare.

Pentru plantatiile in care arbustii sunt condusi sub forma de trunchi, se recomanda palisarea acestora. Instalarea sistemului se realizeaza din spalieri cu 2-3 sarme si se instaleaza inainte de plantare.

Combaterea bolilor si daunatorilor reprezinta o veriga importanta in tehnologia de cultura a agrisului. Pentru mai multe informatii despre bolile si daunatorii ce ataca cultura de agris, precum si informatii despre metodele de combatere ale acestora, click aici.

O lucrare indispensabila in plantatiile de agris o reprezinta taierile. Aceasta operatiune tehnologica are ca scop facilitarea lucrarilor de intretinere si favorizarea fructificatiei. Lucrarile din primii ani ai plantatiei au ca scop formarea coroanei arbustilor. Cele mai raspandite forme de conducere sunt sub forma de tufa sau de trunchi.

Conducerea sub forma de tufa: Imediat dupa plantare, tulpinile se scurteaza astfel incat sa aiba o inaltime de 20 cm. Astfel, arbustul va forma mai multe tulpini noi si mai viguroase. In anul al doilea se aleg 3-4 tulpini viguroase si se scurteaza 30% din lungimea lor. In anii urmatori (3, 4, 5) se aleg cate 3-4 tulpini cu care se procedeaza in acelasi mod. Tulpinile scurtate in acesti ani vor forma coroana arbustului. In acesti ani nu se vor aplica alte taieri.

Conducerea sub forma de trunchi: Dupa plantare, tulpinile se scurteaza la 2-7 muguri. In primavara celui de-al doilea an se aleg 3-4 ramuri, repartizate uniform in coroana arbustului si se scurteaza 30% din lungimea lor iar restul cresterilor se elimina. In primavara celui de-al treilea se procedea la fel ca in anul al doilea. Daca in al patrulea an nu se formeaza cresteri noi mai lungi de 15 cm, se vor aplica taieri mai severe pentru a stimula cresterile puternice. In al cincilea an se aleg  3-4 ramuri noi, ce se vor scurta cu 30% din lungime, iar acestea vor completa coroana pomilor.

Taierile realizate dupa formarea coroanei au ca scop formarea de ramuri noi, ce poarta numeroase formatiuni de rod. De asemenea, aceste lucrari aerisesc coaroana, iar frunzele beneficieaza de o cantintate optima de radiatie solara. Taierile de fructificare se realizeaza in luna februarie, inainte de aparitia primelor frunze. Se elimina ramurile cu o varsta mai mare de cinci ani si se pastreaza aproximativ 12 ramuri tinere (de 2-3 ani). Acestea se reduc cu doua treimi din lungimea initiala. Se elimina ramurile care cresc in interiorul coroanei si cele care se dezvolta la o distanta mica de sol, precum si ramurile afectate de ger sau de agenti patogeni.

Recoltarea

Recoltarea se realizeaza in functie de destinatia productiei. Daca fructele au ca destinatie procesarea, acestea se recolteaza incepand cu luna mai, cand fructele sunt inca verzi. Daca fructele sunt destinate pentru consum in stare proaspata, se recolteaza la maturitatea deplina, cand pielita fructelor devine transparenta, pulpa este moale si prezinta aroma si gustul specific. Fructele se recolteaza cu peduncul, pe vreme uscata si racoroasa si se realizeaza manual sau cu utilaje ce scutura arbustii.

Spread the love

Facebook Comments