Visin, cum sa plantezi si sa ingrijesti acest pom fructifer

Visinul (Prunus Cerasus) este un pom fructifer inrudit cu ciresul. Acesta se cultiva pentru fructele sale ce au un gust acru-dulce. Pomul are frunze lucioase, dintate pe margine, iar florile sunt de culoare alba. Visinele au efect benefic asupra organismului uman prin reglarea echilibrului acido-bazic, imbunatesc compozitia sangelui, amelioreaza bolile hepatice, renale si cardiovasculare. Fructele contin zaharuri, acizi organici, proteine, pectine, potasiu, fosfor, calciu, magneziu, vitamine, caroten.

1. Particularitati de crestere si fructificare:

Sistemul radicular este slab dezvoltat, majoritatea radacinilor exploreaza solul pana la adancimea de 40 cm. Partea aeriana a pomului are vigoare mica spre medie. Ritmul de crestere este mai mic decat la cires, iar capacitatea de ramificare depinde de soi. Exista soiuri pitice si soiuri care au o crestere viguroasa. Visinul infloreste dupa cires, dar polenizarea este diferita. In livada se planteaza cel putin trei soiuri diferite pentru ca polenizarea sa se defasoare normal (20-40 % din flori trebuie polenizate). Visinul intra pe rod la 2-3 ani de la plantare,  iar longevitatea plantatilor este de 20-30 ani (in functie de soi).

2. Cerintele fata de clima si sol:

Visinul nu este pretentios fata de temperatura. Acesta creste fara probleme in toate zonele geografice ale tarii. Este o specie foarte rezistenta la iernare. In perioada de repaus vegetativ rezista la temperaturi de pana la – 30 grade Celsius. Mugurii in faza de umflare rezista si la – 12 grade Celsius, iar florile rezista pana la – 2 grade Celsius. Visinul da productii bune in zonele unde cad anual 500-700 mm precipitatii. Este un pom foarte sensibil la excesul de umiditate din sol, care provoaca asfixierea radacinilor. Datorita cerintelor fata de lumina reduse, acesta valorifica bine versantii cu expozitie nord-estica sau nord-vestica. Nu suporta solurile grele si compacte, dar valorifica solurile subtiri si usor erodate.

3. Pregatirea terenului:

Terenul trebuie ales cu grija deoarece visinul nu suporta stagnarea apei. Parcela pe care se va infiinta livada trebuie sa aiba expozitie sudica, iar terenul sa fie bine nivelat. Terenul se lucreaza conform regulilor generale. Daca plantatia se infiinteaza pe un teren care a fost utilizat ca livada, terenul se pregateste cu 1-2 ani inainte. Pentru refacerea structurii solului si eliminarea focarelor de infectie, terenul se poate cultiva cu leguminoase perene. Daca parcela este puternic infestata cu buruieni, puteti aplica urmatoarele erbicide totale:

Terenul se fertilizeaza cu 20-30 t /ha gunoi de grajd. Se recomanda desfundarea terenului (la 60 cm), pentru ca radacinile pomilor sa se dezvolte usor. Daca nu aveti posibilitatea sa efectuati aceasta lucrare, solul se sapa manual. Toate corpurile straine din sol, se aduna si se elimina din parcela (pentru a nu impiedica realizarea lucrarilor de intretinere). Pentru o plantare de precizie, se poate realiza pichetarea terenului. Pichetarea este operatiunea prin care se marcheaza, pe teren, pozitia fiecarui pom.

4. Plantarea:

Perioada optima de plantat este toamna. In aceasta perioada pomul este in repaus vegetativ si suporta cel mai bine transplantarea. Pentru asigurarea polenizarii, in livada se planteaza cel putin trei soiuri diferite, in randuri alterne. Datorita formei sale de arbustoid se recomanda urmatoarea schema de plantat: 4 metri distanta intre randuri si 3 metri distanta intre pomi pe rand. Puietii se vor procura din pepiniere sau statiuni pomicole autorizate.

Inainte de plantare se realizeaza o serie de operatiuni care favorireaza prinderea puietilor. Acestea sunt reprezentate de fasonarea si mulcirea radacinilor. Operatiunea (fasonare) se executa cu scopul de a inlatura portiunile vatamate si de a netezi ranile de pe radacina. Radacinile moarte se inlatura complet, iar cele vii se scurteaza cu 7-8 cm. Operatiunea urmareste mentinerea unui sistem radicular cat mai sanatos. Fasonarea se realizeaza doar daca puietul a fost scos din sol recent. Dupa fasonare, urmeaza mocirlirea radacinilor. Mocirlirea reprezinta introducerea radacinii intr-un amestec de pamant galben, gunoi de grajd proaspat (de bovine) si apa. Stratul de mocirla are rolul de a asigura o umiditate mai mare in jurul sistemului radicular. Mocirla trebuie sa aiba consistenta smantanii. Daca puietii au fost transportati pe distante mari, inainte de mocirlire, se pot introduce intr-un vas cu apa timp de 2 ore. Aceasta operatiune are ca scop rehidratarea radacinilor.

Plantarea propriu zisa incepe cu saparea gropii. Dimensiunile gropii sunt foarte inportante, deoarece influenteaza prinderea puietilor. Daca aceasta este prea mica, sistemul radicular se va dezvolta greu. Dimensiunile gropii vor fi influentate de gradul de afanare al solului. Daca terenul nu a fost lucrat, groapa trebuie sapata cu 2-3 luni inainte si sa aiba urmatoarele dimensiuni: 100 x 100 x 80 cm. Daca terenul a fost lucrat corespunzator, groapa se sapa cu 1-2 zile inainte sau chiar in aceeasi zi. In acest caz, groapa va avea urmatoarele dimensiuni: 50 x 50 x 50 cm. Pamantul scos din partea superioara a gropii se va amesteca cu gunoi de grajd si se va introduce la baza gropii. Introduceti in groapa puietul astfel incat radacina sa stea pe stratul fertil de la baza. Dupa ce radacinile au fost acoperite cu 10 cm de sol, se excuta prima tasare a solului. La plantare trebuie sa se realizeze un contact strans al radacinilor cu solul. Punctul de altoire al pomului trebuie sa fie la 3 cm deasupra solului si orientat spre nord. Dupa plantare, solul din jurului pomilor se uda bine, iar langa puiet se introduce un tutore (pentru a creste drept). Puietul poate fi invelit cu materiale de protectie impotriva rozatoarelor, iar livada poate fi ingradita.

5. Lucrarile de intretinere:

Datorita conditiilor climatice din Romania, primavara se poate instala seceta. Puietii plantati din toamna sunt sensibili in acesta perioada si trebuie udati periodic. Pentru a mentine umiditatea, solul din jurul puietilor se sapa superficial si se acopera cu gunoi paios. Pe langa conservarea apei, stratul de mulci determina cresterea activitatii microbilogice din jurul radacinilor. Astfel pomul va avea o crestere armonioasa, iar sistemul radicular se va dezvolta corespunzator. Taierile se executa inca din primul an de vegetatie. Acestea au ca scop realizarea unui echilibru intre crestere si fructificare. Un pom care este corect taiat are o durata de exploatare mai mare decat un pom neformat. Coroana visinului se formeaza astfel incat lucrarile de intretinere si recoltare sa se faca cat mai usor.

In primavara anului intai pomul se scurteaza la inaltimea de 80 cm deasupra unui mugure de rod orientat spre exterior. Dupa pornirea in vegetatie, se suprima toti mugurii si lastarii din zona trunchiului pana la inaltimea de 50 cm. In cursul verii (august) se aleg 3-4 lastari dispusi uniform pe pom, pentru a forma viitoarea coroana. In primavara anului al doilea se aleg definit lastarii principali. Daca sunt mai lungi de 60 cm acestia se scurteaza astfel incat toti sa aiba aceasi lungime. Lastarul ce prelungeste axul principal se scurteaza astfel incat sa fie cu 25 cm mai sus decat lastarii principali. In timpul verii se elimina toti lastari lacomi si cei care cresc pe partea superioara a ramurilor principale (coama).

In al treilea an de vegetatie, ramura de prelungire a axului principal se scurteaza deasupra unui mugure lateral, in vederea ramificarii. Se alege un lastar pentru formarea celui de-al doilea etaj al coroanei. Acestea trebuie sa fie la 60-70 cm deasupra primului etaj al coroanei. Lastarii care cresc pe partea superioara a ramurilor (coama) se elimina. In al patrulea an se alege un lastar pentru a forma al treilea etaj al coroanei. Acesta trebuie sa fie la 30 cm distanta de al doilea etaj. Se elimina toti lastarii lacomi, concurenti sau cei orientati in interiorul coroanei. 50 % din ramurile anuale se scurteaza la 4-5 muguri (pentru normarea fructificarii). In anii urmatorii taierile vor avea ca scop limitarea inaltimii pomului, mentinerea echilibrului intre crestere si fructificare. Se vor elimina ramurile batrane (4-5 ani) , bolnave si cele care cresc in interiorul coroanei.

In cazul visinului se pot executa taierile in verde (din timpul verii). Aceste taieri sunt suportate mai usor de pom, decat cele facute in faza de repaus vegetativ. In primul rand se elimina ramurile rupte, uscate sau bolnave si lastarii lacomi. Taierile se excuta de la o ramificatie sau in apropierea unui mugure. Acest lucru determina intinerirea coroanei. Se inlatura ramurile care se intersecteaza sau se umbresc reciproc. Lastarii tineri se ciupesc (se taie varful). Acest lucru stimuleaza diferentierea mugurilor de rod si ramificarea lastarilor. Toate taierile se excuta oblic. Astfel, apa se scurge usor de pe rani. Leziunile mai mari de 2 cm se acopera cu mastic. 

Pentru a stimula pomul sa produca mai multe fructe sau sa intre pe rod mai repede se pot face o serie de operatiuni. Acestea sunt:

  • Incizia transversala: intreruperea vaselor liberiene printr-o taietura fina cu o lama ascutita. Taietura se face deasupra unui mugure.
  • Incizia longitudinala: Se executa o taietura fina pe lungimea trunchiului. Aceasta operatiune ajuta la cresterea in grosime a trunchiului.
  • Torsionarea: consta in rasucirea unei ramuri sau o unor lastari. Aceasta operatiune stimuleaza fructificarea.
  • Frangerea ramurilor: Se practica in cazul ramurilor care au o orientare neprotrivita. Fructificarea apare rapid pe ramurile frante.
  • Dresarea ramurilor: reprezinta schimbarea pozitie naturale a ramurilor, in sensul aproprierii de verticala. Aceasta determina cresterea si fortificarea ramurii respective. Aceasta operatiune se realizeaza cu precadere in faza de maturitate a pomilor. In aceasta faza cresterile vegetative lipsesc, iar acesta operatiune duce la intinerirea coroanei;
  • Inclinarea ramurilor: consta in schimbarea pozitie ramurilor, in sensul aproprierii de orizontala. Aceasta operatiune determina cresterea mugurilor de rod pe ramura respectiva si duce la aerisirea coroanei. Ramurile pot fi inclinare sub orizontala pentru a se obtine o rodire abundenta. Aceasta operatiune se practica in faza de tinerete a pomilor, cand cresterile vegetative sunt predominante.
  • Arcuirea ramurilor: prin acesta schimbare de pozitie, partea bazala ramane ascendenta, iar partea terminala este inclinate sub orizontala (descent). Aceasta operatiune determina atat cresterea vegetativa a ramurei, cat si garnisirea ei. Pomi cararoa li s-a aplicat arcuirea incep sa rodeasca mai devreme cu 2-3 ani.

Intretinerea livezii se face diferentiat in functie de zona si de varsta plantatiei. In conditii de irigare pe intervalul dintre randuri se pot cultiva plante legumicole sau arbusti fructiferi. Exemple: tomate, ardei, vinete, ceapa, ustusoi, cartofi, capsuni, etc. In zonele unde solul este afectat de erodare, intervalul dintre randuri se inierbeaza, iar in zonele de stepa se mentine lucrat, pentru ca solul sa acululeze cat mai multa apa. Terenul se poate erbicida, dar numai dupa 2-3 ani de la pantare. Exemple de produse:

Irigarea este necesara in zonele cu deficit de precipitatii, pentru a asigura productii mari si o buna dezvoltare a pomilor. Momentele critice fata de apa ale visinului sunt: faza de diferentiere a mugurilor (umflarea mugurilor), faza de inflorire si faza de crestere a fructelor. Se recomda aplicarea irigariilor ori de cate ori este nevoie, pentru asigurarea unei umiditati constante in sol. Cele mai bune rezultate se obtin prin udarea pe brazde si prin picurare. Astfel, se reduce aparitia bolilor foliare. Se recomanda utilizarea de 400 metri cubi/ha/ udare.

Datorita conditiilor meteo capricioase din ultimii ani, pomi fructiferi sunt deseori afectati de ingheturile tarzii din primavara. Acestea pot compromite total viitoarea recolta si pot duce la moartea plantatiei. Pentru a proteja pomii, puteti apela la o operatiune destul de simpla. Cand se anunta temperaturi scazute, in livada se ard materiale usor de aprins, dar care produc o cantitate mare de fum. Exemple: cauciucuri, paie, gunoi de grajd, reziduuri petroliere, turba, etc. Pentru un hectar sunt necesare 80-100 de gramezi. Aceasta operatie tehnologica protejata pomii pana la temperatura de -3 grade Celsius.

Fertilizarea plantatilor tinere se face cu 20-30 t/ ha gunoi de grajd, aplicat la 2-3 ani sau cu ingrasaminte chimice aplicate anual. Se pot folosi ingrasaminte complexe de tip NPK in doze de 300-400 kg/ ha. In cazul platatiilor tinere, ingrasamintele se administreaza la baza pomului. Pomii reactioneaza bine la ingrasamintele foliare.

O atentie deosebita trebuie acordata sanatii pomilor. O livada sanatoasa poate produce fructe timp de multi ani. Lucrarile de intretinere precum taierile, irigarea sau fertilizare, pot creste rezistenta pomilor la boli si daunatori. Pentru informatii despre bolile si daunatorii ce ataca visinul, precum si informatii despre metodele de combatere click aici si aici

Pe timpul iernii, agentii patogeni si daunatorii ce ataca plantatiile pomicole, ierneaza sub diferite forme pe scoarta pomilor sau in stratul de frunze de pe sol. Pentru a distruge focarele de infectie din livada se aduna frunzele sau ramurile cazute, iar ramurile pomilor se curata cu o perie aspra pentru a indeparta ouale daunatorilor, muschii si lichenii. In timpul repausului vegetativ (iarna) se aplica cateva tratamente. Pot fi combatuti cu succes urmatorii daunatorii: inelarul, afidele, acarienii sau paduchii testosi. Tratamentele se vor aplica in ferestrele iernii cand temperatura este mai mare de 5 grade Celsius.

In cazul bolilor, primul tratament (dupa caderea frunzelor) se face cu produse pe baza de cupru. A doua stropire cu produse pe baza de cupru, se face primavara, la dezmugurit. Substantele se dizolva in apa si se pulverizeaza pe toata suprafata pomilor, de la baza solului si pana la nivelul crengilor. Se pot utiliza urmatoare produse: Zeama Bordeleza, Champ, Funguran. Aceste tratamente se aplica in zile insorite, cu temperaturi peste 6-7° C, astfel incat solutia sa nu inghete pe plante. La 7-10 zile de la aplicarea tratamentelor cuprice, se face o stropire cu ulei horticol (150 ml la 10 l de apa).

6. Recoltarea

Visinele sunt foarte perisabile si nu se pot postmatura. De asemenea, acestea se coc treptat, fiind necesara recoltarea in 2-3 treceri. Recoltarea incepe cand fructele au culoare si dimensiunile caracteristice soiului. Fructele se transporta rapid in locuri uscate si reci. Visinile se recolteaza cu tot cu codita si nu se pot pastra mai mult de cateva zile.

Spread the love

Facebook Comments